Toate definitiile

TÂNGUIÁLĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. [Pr.: -gu-ia-] – Tângui + suf. -eală.

TÂNGUIÁLĂ s. v. văitat.

tânguiálă s. f., g.-d. art. tânguiélii; pl. tânguiéli