Toate definitiile

TÂRÂTOÁRE s. (PESCUIT) (rar) trandadaie. (Cu ~ se pescuieşte cega.)

tîrîtór, -oáre adj. Zool. Care se tîrăște, reptil [!]: șarpele e un animal tîrîtor. Bot. Care se tîrăște saŭ se agață: cucurbitaceele-s plante tîrîtoare. Fig. Josnic, prea umilit: om, caracter tîrîtor. S. f., pl. orĭ. Trandavaĭ. S. n. pl. saŭ f. pl. Animale orĭ plante tîrîtoare.

târâtoáre s. f., g.-d. art. târâtoárei; pl. târâtoáre

trandaváĭ n., pl. ĭe. Cov. Prut. Prostovol. – La Ant. trandadáĭe, pl. ăĭ, plasă (numită și tîrîtoare), care se tîrăște pe fundu apeĭ ca să prindă cega.