Toate definitiile

TĂMÂIOÁRĂ, tămâioare, s. f. Numele a două plante erbacee din familia violaceelor: a) plantă mică cu flori mari ale căror petale sunt împestrițate cu pete purpurii (Viola jooi); b) toporaș. – Tămâie + suf. -ioară.

TĂMÂIOÁRĂ s. (BOT.) 1. (Viola jooi) (reg.) micşunea, toporaşi (pl.), viorea. 2. (Viola hirta) (reg.) toporaş.

TĂMÂIOÁRĂ s. v. spanac-porcesc, tămâiţă, tătăişă, toporaş, violetă, viorea, zmeoaie.

tămîĭoáră f., pl. e (d. tămîĭe). Olt. Viorea.

tămâioáră s. f., g.-d. art. tămâioárei; pl. tămâioáre

vioreá și -ícă f., pl. ele (dim. d. vioară 2). O plantă violacee (viola odoráta) cu florĭ violete roșiatice și chear [!] albe mirositoare (numită în Mold. toporaș, în Munt. vest [maĭ ales cînd e cultivată] micșunea, în Olt. tămîĭoară). Floarea acesteĭ plante.