Toate definitiile

TĂMÂNJÍ vb. v. jegoşi, mânji, mâzgăli, mur-dări, păta.

TĂMÂNJÍ, tămânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir.) A picta; a mâzgăli. – Et. nec. Cf. mânji.

tămînjésc v. tr. (ca și mînjesc cu prefixu ta- ca´n tăvălesc orĭ ca´n bg. ta-log, depozit). Est. Mînjesc.

tămânjí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămânjésc, imperf. 3 sg. tămânjeá; conj. prez. 3 să tămânjeáscă