Toate definitiile

TĂRÍE, (rar) tării, s. f. 1. Forță fizică; putere, vigoare. 2. Capacitate de luptă, putere de afirmare, forță morală; fermitate. 3. Autoritate; stăpânire. 4. Soliditate, trăinicie; duritate. ♦ Fig. Valoare, valabilitate. 5. (Înv.; concr.) Fortificație. 6. Moment culminant. 7. Fig. Boltă cerească, firmament; văzduh. ♦ Altitudine, înălțime; (concr.) vârf, pisc. 8. Grad (mare) de concentrație de alcool, de aromă etc. 9. Intensitate auditivă a unui sunet. – Tare + suf. -ie.

TĂRÍE s. 1. duritate, rezistenţă, soliditate, tenacitate. (~ unui metal.) 2. v. durabilitate. 3. v. consistenţă. 4. v. temeinicie. 5. concentraţie, (înv. şi reg.) tărime. (Ce ~ are vinul?) 6. v. intensitate. 7. v. dinamism. 8. v. putere. 9. forţă, putere, străşnicie, vigoare. (Reclamă cu ~ dreptatea.) 10. vehemenţă, vigoare. (Îşi susţine opinia cu ~.)

TĂRÍE s. v. aer, armată, atmosferă, autoritate, boltă, cer, dioptrie, dominare, dominaţie, drept, firmament, fortificaţie, hegemonie, împuternicire, întăritură, legalitate, miez, mijloc, oaste, oştire, pământ, putere, slavă, spaţiu, stăpânire, supremaţie, toi, trupe, uscat, valabilitate, valoare, văzduh, zări.

tăríe f. (d. tare). Calitatea de a fi tare (putere, forță, rezistență, consistență, soliditate, durabilitate, vigoare, energie, violență): tăria brațuluĭ, oștiĭ, dușmanuluĭ, cetățiĭ, diamantuluĭ, oŭălor răscoapte, ziduluĭ, guvernuluĭ, vîntuluĭ, otrăviĭ, cafeleĭ, ceaĭuluĭ. Poet. Rar. Firmament, cer. Esență, extract.

tăríe s. f., art. tăría, g.-d. art. tăríei; pl. tăríi, art. tăríile