Toate definitiile

táșcă (-tắști), s. f. – Traistă, tolbă, sac, raniță. – Var. teașcă, teșcoi, te(c)șilă, tecșoi, înv. ticseu, tixeu. Germ. Tasche, prin intermediul mag. táska, pol. taszka, rut., rus. slov. táška (Cihac, II, 403; Miklosich, Fremdw., 132; REW 8592).

TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc.; tecșilă, tășulă. – Din ucr. taška, magh. táska.

TÁŞCĂ s. 1. geantă. (Vânătorul purta o ~.) 2. (rar) teşcălie, (înv. şi reg.) tecşilă, (reg.) pataşcă, tăşulă, (Transilv. şi Mold.) taşculă. (Ţine tutunul în ~.)

TÁŞCĂ s. v. colţunaş, tolbă.

TÁȘCĂ, tăști, s. f. Geantă de piele sau de pânză, în care se țin diferite obiecte. ♦ Pungă de piele în care se țin tutunul, banii etc. – Ucr. taška, magh. táska.

táșcă f., pl. tăștĭ (ung. táska, buzunar, tașcă, d. vgerm. tasca, ngerm. tasche; pol. taszka, rut. táška, it. tasca). Geantă de ținut banĭ, hîrtiĭ de valoare, scrisorĭ ș. a.

táșcă s. f., g.-d. art. tắștii; pl. tắști

TĂŞCÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.

tășcá, tașc, vb. I (reg.) a păcăli, a înșela.

țấșcă, țấște, s.f. (reg.) 1. pușcoci. 2. țurțur.