Toate definitiile

UCIGĂTÓR, -OÁRE, ucigători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ucide, care provoacă moartea; nimicitor. [Var.: (rar) ucizătór, -oare adj.] – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -ător.

UCIGĂTÓR adj. 1. v. mortal. 2. omorâtor, ucigaş, (înv.) pierzător. (Armă ~oare.) 3. distrugător, nimicitor, omorâtor. (Sub-stanţă ~oare.)

UCIGĂTÓR s. v. călău, gâde.

UCIGĂTÓR s., adj. v. asasin, criminal, omorî-tor, ucigaş.

ucigătór adj. m., pl. ucigătóri; f. sg. și pl. ucigătoáre

ucigătór, -oáre adj. Care ucide: mitraliera e o armă ucigătoare.