Toate definitiile

VAGABONDÁRE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda.

VAGABONDÁRE s. 1. v. hoinăreală. 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondaj. (O ~ din loc în loc.)

VAGABONDÁRE s.f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. [< vagabonda].

vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondắrii; pl. vagabondắri