Toate definitiile

VECHITÚRĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechie (1); uzură. – Vechi + suf. -tură.

VECHITÚRĂ s. 1. zdreanţă, (pop.) treanţă. (O ~ de haină.) 2. rablă, rugină, ruginitură, (reg.) răbăgie, roajbă. (O ~ de puşcă.)

VECHITÚRĂ s. v. vechime.

vechitúră s. f., g.-d. art. vechitúrii; pl. vechitúri

vechitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Vechime: vechitura vremurilor (N. Cost.). Azĭ. Lucru vechĭ (maĭ ales haĭne): un Jidan care cumpăra vechiturĭ.