Toate definitiile

VEDÉNIE, vedenii, s. f. 1. Halucinație; nălucă, fantomă. ♦ (Rar) Miraj. ♦ Ființă care apare în mod nedeslușit sau neașteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat; arătare. 2. (Înv.) Imagine, reprezentare. 3. (Pop.) Vedere (I 1). – Din sl. vidĕnije (după vedere).

VEDÉNIE s. 1. v. fantomă. 2. v. închipuire. 3. v. halucinaţie. 4. v. spectru.

VEDÉNIE s. v. imagine, înfătişare, miraj, ochi, reprezentare, văz, vedere, viziune.

vedénie (-ii), s. f. – Viziune, nălucă, fantasmă. Sl. vidĕnije (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 455; Conev 97), cu fonetism influențat de a vedea.

vedénie (-ni-e) s. f., art. vedénia (-ni-a), g.-d. art. vedéniei; pl. vedénii, art. vedéniile (-ni-i-)

vedénie și (vechĭ, azĭ Mold.) vi- f. (vsl. vidĭeniĭe, d. vidĭeti, a vedea. V. vidmă). Arătare, nălucă, spectru. Halucinațiune: a avea vedeniĭ.