Toate definitiile

VERGEÁ, vergele, s. f. Băț, vargă, nuia; bară (îngusta și flexibilă) de metal sau de lemn, cu folosiri diverse. ♦ (Spec.) Sucitor (1). ♦ Spec. Fiecare dintre bețișoarele care se pun între firele urzelii pe măsură ce acestea se înfășoară pe sulul războiului de țesut. ♦ Spec. Fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc gratiile unei ferestre. – Lat. *virgella (= virgula).

VERGEÁ s. 1. v. sucitor. 2. arbiu, vargă. (~ pentru curăţat puşca.) 3. v. fuscel. 4. v. buhai.

vergeá (nuia, gratie) s. f., art. vergeáua, g.-d. art. vergélei; pl. vergéle, art. vergélele

vergeá f., pl. ele (dim. d. vargă, vergĭ, saŭ lat. pop. virgella, cl. virgula, it. vergella. D. rom. vine ngr. vergiá. V. virgulă). Vărguță unsă cu cleĭ de prins păsările. Vargă mică. Varga puștiĭ (V. arbiŭ). Vargă de metal la o construcțiune, la o mașină, la un crivat: un pat de vergele. V. dreavă.