Toate definitiile

VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin câte un spin, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe globuloase, cărnoase, negre, întrebuințate în medicină pentru proprietățile lor purgative; pațachină (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigáriu s. m.] – Verigă + suf. -ar.

VERIGÁR s. (BOT.; Rhamnus catharticus) părul-ciutei, salbă-moale, (reg.) crasici, cruşin, gladiş, paţachină, porumbel, vonicer, lemn-câinesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului.

verigár s. m., pl. verigári

verigár m. (d. verigă, după forma fructelor luĭ. Tot așa germ. ring-ahorn și ung. gyürü-juhar). Pațachină, un copăcel. Gladiș.