Toate definitiile

VERÍGI s. pl. v. cătuşe, fiare.

VERÍGĂ, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcătuiesc un lanț. ♦ Fig. Element de legătură; p. ext. parte componentă. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite mărimi, cu numeroase întrebuințări tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verighetă. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formează toracele albinei. 5. (Reg.) Braț de apă care împrejmuiește un ostrov. 6. (În sintagma) Verigă de rod = cuplu format dintr-o coardă de rod și un cap, care se lasa la tăierea viței de vie. – Din sl. veriga.

VERÍGĂ s. 1. v. za. 2. v. toartă. 3. v. belciug.

VERÍGĂ s. v. inel, lanţ, verighetă.

verígă (-gi), s. f. – 1. Inel. – 2. Cerc. – Mr. vărigă, megl. virigă. Sl. veriga (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453; Conev 58), cf. bg., sb., slov., rus. veriga. – Der. verigar, s. m. (arbust, Rhamnus cathartica); verigaș, s. m. (înv., codoș, intrigant); verigașe, s. f. (înv., codoașă); verigășie, s. f. (codoșlîc); verigășos, adj. (de codoș); verigat, adj. (prins în verigi, strîns; se zice și despre oile cu cercuri albe pe picioare); verigel, s. m. (o plantă parazită, Orobanche caryophyllacea); verighetă, s. f. (inel de nuntă).

verígă s. f., g.-d. art. verígii; pl. verígi

verígă f., pl. ĭ (vsl. veriga, lanț; sîrb. bg. „lanț”, la pl. „cătușĭ”. Cp. cu gheară). Inel de lanț. Veriguță de logodnă. Halcă, inel gros atîrnat (de ex., la o luntre). Pl. Marĭ halcale atîrnate de frînghiĭ ca să te apucĭ cu mînile [!] de ele la gimnastică. V. belcĭug.