Toate definitiile

VINDECĂTÓR, -OÁRE, vindecători, -oare, adj. Care vindecă; lecuitor, tămăduitor. – Vindeca + suf. -ător.

VINDECĂTÓR adj. întremător, lecuitor, tămădu-itor, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~oare.)

VINDECĂTÓR adj. v. curativ.

vindecătór adj. m., pl. vindecătóri; f. sg. și pl. vindecătoáre