Caută
Traducere
Toate definitiile
VINTÍR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri. [Var.: vintíl, s. n.] – Din rus. venter.
VINTÍR s. (PESCUIT) vârşă.
vintír (-re), s. n. – Plasă de pescuit. Rus. venterĭ (Scriban).
VINTÍR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, cu gura răsfrântă înăuntrul sacului ca o pâlnie. [Var.: vintíl, s. n.] – Din rus. venter.
vintír și -íl n., pl. e, -íră și -ílă f., pl. e (rus. vénterĭ, véntelĭ, vénterka, vetylĭ, vetilĭ, vĭáterĭ, ĭáter, rut. viáter, ĭáter, pol. wiecierz, litv. wéntaris, wénteris, prusian wentere. V. ĭatră). Dun. de jos. Capcană de prins pește (împletitură de plasă întinsă pe cercurĭ în care peștele intră și nu maĭ poate ĭeși). V. cursă 1, vîrșă.