Toate definitiile
FLOAREA-VIORÉLEI s. v. ceapa-ciorii, zambilă.
VIORÉA, -ÍCĂ, viorele, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioară2 + suf. -ea, -ică.
VIOREÁ s. (BOT.) 1. (Viola odorata) toporaş, violetă, (rar) violă, (reg.) călţunaş, cârligel, cocoşel, garoafă, găurea, micsandră, micşunea, nemţoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunţele (pl.), zambilă-de-câmp. 2. (Viola alpina) toporaş, viorică, (reg.) micşunea-de-munte. 3. (Viola hirta) (reg.) micşunea, tămâioară, toporaşi (pl.). 4. viorele sălbatice (Viola canina) = (reg.) colţunii-popii (pl.). 5. viorea-galbenă (Cheirantus cheiri) = micsandră, micşunea, (reg.) foaltine (pl.), şiboi, levcoaie-galbenă, vioară-galbenă. 6. (Scilla bifolia) (rar) scila (art.), (reg.) mereoară, zambilă.
VIOREÁ s. v. rujă, tămâioară.
VIORÉLE s. pl. v. popilnic.
VIORÍCĂ s. v. viorea.
vioreá/viorícă (vi-o-) s. f., art. vioreáua/vioríca, g.-d. art. viorélei; pl. vioréle, art. viorélele
vioreá și -ícă f., pl. ele (dim. d. vioară 2). O plantă violacee (viola odoráta) cu florĭ violete roșiatice și chear [!] albe mirositoare (numită în Mold. toporaș, în Munt. vest [maĭ ales cînd e cultivată] micșunea, în Olt. tămîĭoară). Floarea acesteĭ plante.