Toate definitiile

VISTIERÍE, vistierii, s. f. 1. Instituție care administra în trecut banii publici, tezaurul statului; localul sau încăperea în care se păstra tezaurul public. ♦ Fig. Sursă de venituri, de bogăție. 2. (Înv.) Vistiernicie. [Pr.: -ti-e-. – Var.: visteríe s. f.] – Vistier + suf. -ie.

VISTIERÍE s. (IST.) 1. tezaur, (înv.) culă, hazna, tezaurariat, cămară domnească. (În ~ se păstra averea ţării.) 2. (înv.) vistier. (~ era instituţia care administra tezaurul ţării.)

VISTIERÍE s. v. vistiernicie.

vistieríe (-ti-e-) s. f., art. vistiería, g.-d. art. vistieríei; pl. vistieríi, art. vistieríile

vistieríe și visteríe f. (vsl. vistiĭariĭa, d. mgr. vesti- și vistiárion, d. lat. vestiarium, vestiar). Vechĭ. Tezauru statuluĭ. Ministeru finanțelor. Demnitatea de vistier.