Toate definitiile

VISTIÉRNIC, vistiernici, s. m. (Înv.) Vistier (1). ♦ Fig. Depozitar. [Pr.: -ti-er-] – Vistier + suf. -nic.

VISTIÉRNIC s. (IST.) vistier. (~ul administra vistieria ţării.)

vistiérnic (-ti-er-) s. m., pl. vistiérnici

1) vistiár și (apoĭ) -iér și -tér m. (mgr. vestiáris, un fel de boĭer bizantin, probabil, la început, garderobieru împăratuluĭ, d. lat. vestiarius, negustor de haĭne; vsl. vistiĭarĭ. V. vestiar). Vechĭ. Marele tezaurar, ministru de finanțe (de care depindeaŭ ispravniciĭ). Une-orĭ lua parte la sfat, dar numaĭ ca să primească poruncile. – Și visternic, vistiernic (vsl. vistiĭarnikŭ). V. boĭer.