Toate definitiile

VISĂTÓR, -OÁRE, visători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; p. ext. (persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii. – Visa + suf. -ător.

VISĂTÓR adj. 1. contemplativ, contemplator, meditativ. (Fire ~oare.) 2. v. romantic.

visătór adj. m., s. m., pl. visătóri; f. sg. și pl. visătoáre

visătór, -oáre adj. Care visează. Contemplativ, preocupat de himere, gînditor, distrat: o minte visătoare. S. m. și f. Ideolog.