Toate definitiile

VITEJÍE, vitejii, s. f. 1. (La sg.) Însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ◊ Loc. adv. Cu vitejie = vitejește. 2. Faptă vitejească. 3. (Pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. -ie.

VITEJÍE s. bărbăţie, bravură, curaj, eroism, neînfricare, (pop.) voinicie. (~ cuiva în luptă.)

VITEJÍE s. v. haiducie.

Vitejie ≠ laşitate

vitejíe s. f., art. vitejía, g.-d. art. vitejíei; pl. vitejíi, art. vitejíile

vitejíe f. (d. viteaz). Calitatea de a fi viteaz. Faptă de viteaz (eroizm [!]). – Și -zíe (N. Cost. Let. 1, 158 și 437).