Toate definitiile

VRAF, vrafuri, s. n. Teanc. ♦ Grămadă, maldăr, morman. [Var.: vrav s. n.] – Din sl. vrahŭ.

VRAF s. v. teanc.

vraf (-furi), s. n. Grămadă, maldăr, morman, teanc. – Var. Mold., Trans. vrav, Banat vrau. Sl. vrachŭ (Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 72), de la vrĕšti, vrŭcha „a zdrobi”; s-a zis întîi despre grămezile de snopi adunați pe arie. – Der. vrăfui (var. vrăvui), vb. (a așeza în vraf).

vraf s. n., pl. vráfuri

vraf n., pl. urĭ (vsl. vrahŭ, treĭerare, morman. V. vrașilă, vrășulesc, răvășesc și hraĭ). Grămadă, morman (de grîŭ adunat la steajăr, la paru ariiĭ). Grămadă confuză (nu teanc): vrafurĭ de hîrtiĭ, de cărțĭ. – În nord vrav și (pin [!] confuziune cu brac 1) și brac: bracurĭ de cărțĭ. În Ban. vraŭ. V. claĭe, clit.