Toate definitiile

VÂJÂITÚRĂ, vâjâituri, s. f. Vâjâit¹. [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjeitúră, vâjietúră, vâjiitúră s. f.] – Vâjâi + suf. -tură.

VÂJÂITÚRĂ s. 1. v. şuierat. 2. v. ţiuitură.

vâjâitúră (-jă-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitúrii; pl. vâjâitúri

vîjîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu vîjîiriĭ: a auzit vîjîiturile gloanțelor. Huĭet pe care-l simți în urechĭ la vre-o boală: vîjîiturile urechilor.