Toate definitiile

VÂNTURĂTOÁRE, vânturători, s. f. 1. Mașină agricolă de sortat, care curăță semințele de impurități printr-un curent de aer produs de un ventilator și prin cernerea restului prin site. 2. Mașină folosită în turnătorie pentru vânturarea amestecurilor. – Vântura + suf. -ătoare.

VÂNTURĂTOÁRE s. (AGRON.) 1. trior, (prin Bucov.) şpiţ, (Transilv. şi Maram.) vânturaşcă. 2. morişcă.

vânturătoáre¹ (aventurieră) (rar) s. f., g.-d. art. vânturătoárei; pl. vânturătoáre

vânturătoáre² (mașină) s. f., g.-d. art. vânturătórii; pl. vânturătóri