Toate definitiile

VÂNTURĂTÓR s. v. aventurier.

vânturătór s. m., pl. vânturătóri

vînturătór, -oáre adj. Acela care vîntură. Fig. Rar. Aventurier (adică „vînturător de lume, de țară”). S. f., pl. orĭ. Mașină de vînturat grînele.