Toate definitiile

VÂNTURÄ‚TÚRÄ‚, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea seminÈ›elor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură.

VÂNTURĂTÚRĂ s. v. pleavă, vânturare, vânturat.

vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri