Toate definitiile

VINÁȚ, vinațuri, s. n. (Pop.) (Varietate) de vin. [Pl. și: vinațe] – Probabil lat. vinaceus.

vináț (pop.) s. n., pl. vináțuri/vináțe

VINÁȚ, vinațuri, s. n. (Pop.) (Varietate) de vin. [Pl. și: vinațe] – Probabil lat. vinaceus.

vináț n., pl. urĭ (lat. vináceus, de strugurĭ, de vin. Cp. cu cîrnaț, laț, găĭnaț). Pl. Est. Vinurĭ, felurĭ de vin.

vínețĭ, pl. d. vînăt.

vî́năt, -ă adj., pl. vinețĭ, vinete (lat. vĕnĕtus, venețian, albastru ca marea. V. venetic. Cp. cu sur). Albastru închis (cum apare pe pele [!] după o lovitură). Violet: pătlăgele, prune vinete; vînăt ca ficatu. Cenușiŭ (Mold. Pop.): un motan vînăt. V. pătlăginiŭ, sîngeap 2, turchez.

vînát n., pl. urĭ. Acțiunea de a vîna: s´a dus la vînat, trăĭește din vînat. Feară [!] bună de vînat orĭ vînată: o pădure plină de vînat, un vînător încărcat de vînat.