Toate definitiile

VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s. f. Văcăriță. – Văcar + suf. -easă.

VĂCĂREÁSĂ s. văcăriţă. (~ păzeşte vacile.)

văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése

văcár m. (d. vacă, it. vaccajo, pv. vaquier, fr. vacher, sp. vaquero, pg. vaqueiro. D. rom. vine rut. vakar). Păzitor de vacĭ. A te supăra ca văcaru pe sat, a te supăra din senin și fără ca cel pe care te-aĭ supărat să știe că eștĭ supărat. – Fem. văcăreasă și -íță.