Toate definitiile

VĂCĂRÍT s. n. Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită. – Vacă + suf. -ărit.

VĂCĂRÍT s. (IST.) (înv.) ajutorinţă. (~ul era o dare percepută pe cap de vită.)

văcărít s. n.

văcărít n., pl. urĭ. Vechĭ. Un bir în banĭ pe vacĭ, boĭ și caĭ (orĭ din zece vite una). Era biru cel maĭ greŭ, scornit în 1579 de Ĭancu Sasu, domnu Moldoveĭ.