Toate definitiile

zasc (-curi), s. n. – Pană, ic, șină. Mag. ászok (Cihac, II, 539). În Trans.

ZASC, záscuri, s. n. (Trans.) Fiecare din căpătâiele de lemn pe care se așază buțile în pivniță; podval. (din magh. ászok) [def. și DLRLC]

zasc n., pl. urĭ (ung. ászok). Trans. Bucată de lemn care se pune supt [!] un butoĭ ca să nu-ĭ putrezească fundu orĭ ca să nu se clatine. (Se numește și căpătîĭ, chezaș și podval).