Toate definitiile

ÎMBELȘUGÁT, -Ă, îmbelșugați, -te, adj. Care are din abundență cele trebuincioase. ♦ Care există din belșug, din abundență. [Var.: (reg.) îmbielșugát, -ă adj.] – V. îmbelșuga.

ÎMBELŞUGÁT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, (livr.) opulent. (A dus o viaţă ~.) 3. abundent, bogat, copios, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.) 4. bogat, des, învolt. (Cu păr ~.)

îmbelșugat, -ă adj. Abundant [!]. – Și îmbilș- și îmbielș-. Maĭ rar, belșugós, -oásă.

*îmbelșugát adj. m., pl. îmbelșugáți; f. îmbelșugátă, pl. îmbelșugáte