Toate definitiile

INCARNÁRE, incarnări, s. f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var.: încarnáre s. f.] – V. incarna.

INCARNÁRE s. 1. v. întrupare. 2. v. concretizare. 3. v. personificare.

INCARNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var. încarnare s.f. / < incarna].

!incarnáre/încarnáre s. f., g.-d. art. incarnắrii/încarnắrii; pl. incarnắri/încarnắri

INCARNÁRE, incarnări, s. f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var.: încarnáre s. f.] – V. incarna.

INCARNÁRE s. 1. v. întrupare. 2. v. concretizare. 3. v. personificare.

INCARNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var. încarnare s.f. / < incarna].

ÎNCARNÁRE, s. f. v. incarnare.

ÎNCARNÁRE s.f. v. incarnare.

*incarnațiúne f. (lat. incarnátio, -ónis). Întrupare. Acțiunea pin [!] care Isus Hristos s´a făcut om, unind natura divină cu forma umană (la catolicĭ). – Și -áție.

încarnáre v. incarnáre

!incarnáre/încarnáre s. f., g.-d. art. incarnắrii/încarnắrii; pl. incarnắri/încarnắri

ÎNCĂRNÁ vb. v. împlini, îngrăşa, rotunji.

Definitii încarnare
Sinonime încarnare
Antonime încarnare