Toate definitiile

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.

INFORMÁ vb. 1. v. documenta. 2. a se interesa, (înv. şi reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. şi Bucov.) a ştirici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunţa, a aviza, a încunoştinţa, a înştiinţa, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. v. comunica. 6. v. preveni.

INFORMÁ vb. I. 1. tr. A da cuiva informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații, știri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare].

INFORMÁ vb. I. tr. a da cuiva informații; a înștiința. II. refl. a strânge informații, știri; a se interesa. (< fr. /s'/informer, lat. informare)

*informéz v. tr. (fr. informer; lat. informare, a da formă, a instrui). Inștiințez, daŭ informațiunĭ. V. intr. Jur. Instruesc o cauză criminală: a informa contra cuĭva. V. refl. Culeg informațiunĭ, cercetez ce s´a întîmplat.

informá (a ~) vb., ind. prez. 3 informeáză

ÎNFORMÁ vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.