Toate definitiile

ÎNVÉȘTE, învésc, vb. III. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut. – Var.: înveștí vb. IV] – Lat. investire.

ÎNVÉŞTE vb. v. echipa, îmbrăca, înveşmânta.

învéște, înveștésc, V. învăsc.

învắsc, -văscút, a -véște și (în)veștésc v. tr. (lat. investire, a îmbrăca, d. vestis, veșmînt, haĭnă; it. vestire, pv. sp. pg. vestir, fr. vêtir. – Învăsc, înveștĭ, învește, să învească, întocmaĭ ca cresc). Vechĭ. Azĭ lit. (numaĭ formele´n -uĭ, ut). Îmbrac: un prunc învăscut în scutice [!]. Fig. Poet. Învăscut în raze, înconjurat de raze. Refl. Ignoranța se învăscuse într´înșiĭ (Petrașcu, Fig. lit. contemp. 205), păcatu s´a învăscut în om.

învéște (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învésc, 2 sg. învéști, perf. s. 1 sg. învăscúi; conj. prez. 3 să înveáscă; part. învăscút