Toate definitiile

iáz (iázuri), s. n. – 1. Zăgaz. – 2. Lac artificial. – 3. Canal, șanț de irigație. Sl. jazŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 145; Conev 82), cf. bg., sb., cr., pol. jaz, rus. jez. – Der. iazer (var. (i)ezer), s. n. (lac artificial), din sl. (bg., sb., cr., ceh.) jezero; iezi (var. iezeri, iezări), vb. (a stăvili apa prin diguri, a zăgădui; a săpa șanțuri; a inunda); iezitură, s. f. (dig; lac artificial). Cf. Bărbulescu, Iazer și iezer, Arhiva, XXXII, 1-26.

IAZ, iazuri, s. n. 1. Lac artificial format prin stăvilirea cu baraj de pământ sau prin abaterea unui curs de apă și destinat creșterii peștilor sau folosit pentru irigații, morărit etc. 2. Lac mic natural, format în albia unui râu, prin adunarea apei într-o adâncitură de teren. 3. Zăgaz (la un heleșteu). – Din sl. jazŭ.

IAZ s. 1. heleşteu, (reg.) râmnic, (înv.) pescuină. (~ cu mult peşte.) 2. (reg.) ierugă. (~ la moară.)

IAZ s. v. stavilă, stăvilar, zăgaz.

ĭaz n., pl. urĭ (vsl. ĭazŭ, zăgaz). Mold. Trans. Vechĭ. Zăgaz, ĭezitură. Azĭ peste tot. Heleșteŭ, rîmnic, lac făcut p. piscicultură. V. ĭezer.

iaz s. n., pl. iázuri