Toate definitiile

sar s.n. (reg.) vas de bucătărie.

SAR- v. sarco-.

ŞAR s. v. anhidridă arsenioasă, arsenic, culoare, dungă, linie, realgar, rând, şir, şirag, trioxid de arsen, vargă, vopsea.

șar (șáruri), s. n. – 1. (Înv.) Culoare. – 2. (Bucov.) Arsenic. – 3. (Mold.) Linie, dungă, hotar. – 4. (Mold.) Renură, canelură, șanț. Sl. šarŭ „culoare” (Tiktin), cf. mag. sár. Ultimul sens se explică probabil prin linia de culoare cu care se indică traseul canelurii.

ȘAR, șaruri, s. n. (Înv. și reg.) Vopsea, culoare. – Magh. sár.

1) șar n., pl. urĭ (ung. sár, d. vsl. šarŭ, coloare [!]; bg. šar, rus. šary, coloare, pol. szary, cenușiŭ. V. șeruĭesc). Vechĭ. Coloare. Azĭ. Nord. Arsenic.

2) șar n., pl. urĭ. (Cp. cu șir). Mold. (Cov.). Șanț săpat într´o peatră [!] de moară, într´un teasc (ca să se scurgă mustu) saŭ în alt-ceva. Btș. Linie trasă pe ceva: un șar tras cu crida pe postav. Lucrurĭ așezate în șir: un șar de cireșĭ în livadă.

ŞAR adj. v. bălţat, pătat, pestriţ, tărcat.