Toate definitiile

ȘAI s. n. Un fel de postav alb, fin, din care se făceau veșminte boierești și din care se mai fac pantaloni în unele regiuni ale țării. – Din tc. șayi

șaĭ, V. șaliŭ.

șalíŭ n., pl. urĭ (turc. șali. V. șal. Cp. cu șalon). Vechĭ. Camelot care se fabrica maĭ ales la Angora. – În Munt. Olt. șaĭ, pl. urĭ (var. rom.).

șai (reg.) s. n.

săí, săiésc, vb. IV refl. (înv. și reg.; despre cai) a se speria.

săí (-ăésc, ít), vb. – (Trans. de V.) A fi, a sta, a rămîne. Origine necunoscută. Cuvînt rar, pe care Densusianu, GS, IV, 153, îl leagă, cu pușină probabilitate de avest. sav- „a se afla”.

săi¹/ ai săi adj. pr. v. său¹/ al său

săi² (ai ~) pr. v. său² (al ~)

SÂÍ vb. v. speria.

SÂÍ vb. IV. v. sfii.

saĭ V. sar 1.