Toate definitiile

ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [Var.: (reg.) șistár s. n.] – Din sl. šestarŭ.

ŞIŞTÁR s. (reg.) bărbânţă, (Transilv. şi Ban.) cart, (prin Ban.) secter, (Transilv., Maram. şi Mold.) toc.

șiștár, șiștáre, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șistoare.

șiștár (-re), s. n. – Căldare, vas pentru muls. – Var. Trans. șuștar. Lat. sextarius, prin intermediul sl. šestarŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 398; Conev; Tiktin; cf. REW 7887).

șiștár, șuștár și șitár n., pl. e (vsl. šestarŭ, d. lat. sextarius, a șesea [!] parte din congius, o măsură p. lichide). Doniță de muls orĭ de strîns zeru scurs din caș.

șiștár s. n., pl. șiștáre

ȘISTÁR s. n. v. șiștar.