Toate definitiile

SMOC, smocuri, s. n. 1. Mănunchi de păr sau de pene pe care îl au unele animale pe urechi, pe cap, la coadă etc. 2. Cantitate de fire (de păr, de lână, de iarbă etc.) care se poate prinde sau smulge deodată cu mâna sau (de către animale) cu gura. – Cf. scr. smotak.

SMOC s. (rar) smârc. (Un ~ de iarbă.)

SMOC s. v. buchet, ghioc, grămadă, legătură, maldăr, mănunchi, teanc, vraf.

smoc (-curi), s. n. – 1. Mănunchi, cantitate care se poate smulge o dată cu mîna. – 2. Buchet, mănunchi de flori. – 3. Șuviță. – Var. zmoc. Sb. smotka „șuviță” (Candrea), neîndoielnic contaminat cu smîc. Legătura cu motoc (Cihac, II, 189), sau cu rus. žemok „bulgăraș de ceară” (Scriban) este neconvingătoare.

jmoc n., pl. urĭ (rus. žemók, cocoloș de ceară strînsă între degete. V. smugă). Mănunchĭ, chită, fascie, fascicul: un jmoc de florĭ, de păr, de raze. – Și zmoc, șmoc, smoc. – La Panțu smoc, o plantă numită și zglăvoc. V. moț și dup 2.

smoc s. n., pl. smócuri

jmoc n., pl. urĭ (rus. žemók, cocoloș de ceară strînsă între degete. V. smugă). Mănunchĭ, chită, fascie, fascicul: un jmoc de florĭ, de păr, de raze. – Și zmoc, șmoc, smoc. – La Panțu smoc, o plantă numită și zglăvoc. V. moț și dup 2.

șmoc, V. jmoc.