Toate definitiile

SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un alt stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare Cf. fr. espionner.

SPIONÁ vb. a iscodi, a observa, a pândi, a urmări, (înv. şi pop.) a priveghea, (pop.) a cerca, (înv. şi reg.) a acera, a păzi. (Îl ~ din umbră.)

SPIONÁ vb. I. intr. A face spionaj. ♦ tr. A iscodi, a pândi. [Pron. spi-o-, var. șpiona vb. I. / < it. spionare, fr. espionner].

SPIONÁ vb. I. intr. a face spionaj. II. tr. a iscodi, a pândi. (< germ. spionieren, it. spionare)

spioná (a ~) (spi-o-) vb., ind. prez. 3 spioneáză

ȘPIONÁ vb. I. v. spiona.