![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileŞUIERĂTOÁRE s. 1. fluierătoare. (Scoate sunete dintr-o ~.) 2. (FON.) sibilantă, siflantă. ȘUIERĂTOÁRE, șuierători, s. f. 4. (Reg.) Fluier. – Șuiera + suf. -ător. șuĭerătoáre f., pl. orĭ. Est. Fluĭer mic (de metal saŭ de os) întrebuințat la dat semnale în poliție (țignal), în armată, în marină (siflie), la căile ferate ș. a. – În vest fluĭerătoare. V. sirenă. șuierătoáre (reg.) s. f., g.-d. art. șuierătórii; pl. șuierătóri |