Toate definitiile

ȘUIERĂTÚRĂ, șuierături, s. f. Șuierat¹, șuier. [Pr.: șu-ie-] – Șuiera + suf. -ătură.

ŞUIERĂTÚRĂ s. 1. v. şuierat. 2. v. ţiuitură. 3. v. flu-ierătură. 4. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, răpăit, şuierat, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (O ~ ritmică.) 5. fî-sâitură, sâsâitură. (~ de şerpi.)

șuĭerătúră f., pl. ĭ. Est. Rezultatu șuĭerăriĭ: s´a auzit o șuĭerătură. Modu cum șuĭerĭ: șuĭerătura asta nu-mĭ place. – În vest fluĭerătură.

șuierătúră s. f., g.-d. art. șuierătúrii; pl. șuierătúri