Toate definitiile

ȘĂNȚIȘÓR, șănțișoare, s. n. Șănțuleț. – Șanț + suf. -ișor.

ŞĂNŢIŞÓR s. v. şănţuleţ.

șănțișór n., pl. oare, șănțuc n., pl. e, și șănțuléț n., pl. e (d. șanț). Șanț mic.

șănțișór s. n., pl. șănțișoáre