Toate definitiile

TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer.

TIMBRÁ vb. a franca, a marca. (A ~ o scrisoare.)

TIMBRÁ vb. I. tr. A aplica, a lipi timbrul legal pe o scrisoare, pe un act etc. [< fr. timbrer].

TIMBRÁ vb. tr. 1. a aplica un timbru; (p. ext.) a plăti o taxă de timbru. 2. (despre cântăreți) a-și exersa vocea pentru obținerea unui timbru (II) plăcut și bine marcat. (< fr. timbrer)

*timbréz v. tr. (fr. timbrer). Pun timbru (maĭ ales fiscal): a timbra o petițiune.

timbrá (a ~) vb., ind. prez. 3 timbreáză

țî́mbră f., pl. inuz. e (cp. cu țimir saŭ cu țambre, care se maĭ numesc și „ghizdurĭ”, vsl. gyzdŭ, „podoabă”. Decĭ țîmbră = podoabă). Dor. A te pune în țîmbră, a te îmbrăca de sărbătoare.