Toate definitiile

ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent.

ABSOLVÉNŢĂ s. v. absolvire.

ABSOLVÉNȚĂ s.f. Terminare a unei forme de învățământ; absolvire. [< absolvent].

absolvénță s. f. absolvire (1). (< absolvent + -ență)

ABSOLVÉNȚĂ s. f. Terminare a unui ciclu de învățământ (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent.

absolvénță s. f., g.-d. art. absolvénței; pl. absolvénțe

absolvéntă s. f., g.-d. art. absolvéntei; pl. absolvénte