![]() Caută
Traducere
|
Toate definitiileHABOTNICÍE, habotnicii, s. f. Faptul de a fi habotnic; purtare sau deprindere de habotnic; zel exagerat pentru respectarea ritualurilor religiei; bigotism. – Habotnic + suf. -ie. HABOTNICÍE s. v. bigotism. habotnicíe f. Caracteru de a fi habotnic. habotnicíe s. f., art. habotnicía, g.-d. habotnicíi, art. habotnicíei |