Toate definitiile

ABSOLVÍRE, absolviri, s. f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. – V. absolvi.

ABSOLVÍRE s. 1. absolvenţă, isprăvire, terminare. (~ unei şcoli.) 2. cruţare, iertare, scutire. (~ de o obligaţie.)

ABSOLVÍRE s.f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. [< absolvi].

ABSOLVÍRE s. f. Acțiunea de a absolvi.

absolvíre s. f., g.-d. art. absolvírii; pl. absolvíri