Toate definitiile

AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre.

AMBULÁCRU s.n. Mic tub terminat cu o ventuză, servind ca organ de locomoție la echinoderme. [< fr. ambulacre].

AMBULÁCRU s. n. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoție la echinoderme. (< fr. ambulacre)

ambulácru (-la-cru) s. n., art. ambulácrul; pl. ambulácre