Toate definitiile

AMORȚÍRE, amorțiri s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție. – V. amorți.

Amorţire ≠ dezmorţire

AMORȚÍRE, amorțiri s. f. Faptul de a amorți; amorțeală; fig. indiferență, inerție.

amorțíre f. Acțiunea de a amorți. Starea celuĭ amorțit. Fig. Decadență: amorțirea literaturiĭ.

amorțíre s. f., g.-d. art. amorțírii; pl. amorțíri