Toate definitiile

ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -ce, adj. Care conține un anacronism; anacronistic. – Din fr. anachronique.

ANACRÓNIC adj. (rar) anacronistic. (O situaţie ~.)

ANACRÓNIC, -Ă adj. Nepotrivit în raport cu o anumită perioadă de timp, cu ideile, cu obiceiurile actuale; care conține un anacronism. [< fr. anachronique].

ANACRONIC, -Ă adj. care conține un anacronism. (< fr. anachronique)

ANACRÓNIC, -Ă, anacronici, -e, adj. Care conține un anacronism. – Fr. anachronique (< gr.).

*anacrónic, -ă adj. (d. anacronizm. V. sin-cronic). Contrar cronologiiĭ, fals în privința timpuluĭ. Contrar uzurilor și ideilor actuale: ideĭ anacronice. Adv. A vorbi anacronic. – Fals anacronistic.

anacrónic (-na-cro-) adj. m., pl. anacrónici; f. anacrónică, pl. anacrónice