Toate definitiile

ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse.

ANACRÚZĂ s.f. 1. (Lit.) Silabă neaccentuată la începutul unui vers, care nu contează ca parte a acestuia. 2. (Muz.) Măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale; auftact. [< fr. anacrouse, cf. gr. ana – înainte, krousis – accent].

ANACRÚZĂ s. f. 1. silabă neaccentuată care precedă primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedând primul timp tare al unei măsuri. (< fr. anacrouse)

ANACRÚZĂ s. f. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. – Fr. anacrouse (< gr.).